Hello people

As incepe cu un Merry Christmas!

Avand in vedere agitatia care e prin casa de ceva timp, (musafiri, cumparaturi, pregatiri), toata lumea vine si pleaca de parca e gara sau ceva de genul, am zis sa ma retrag frumusel in a mea camera, si sa mai postez ceva pe blog.

Ma mai enerveaza ca e si foarte frig, si zapada se topeste, iar ce rezulta e un oras plin de mocirla. Ah, cat urasc!

Ceva nou?
Pai luna asta am devenit majora, fapt care nu a schimbat mare lucru. Singura chestie bune e ca dau de carnet, insa daca e sa vorbim de maturizare…eh, asta nu stiu daca o sa se intample prea curand. Pur si simplu, refuz sa accept realitatea asta crunta, ignoranta si nesimtirea care ne inconjoara. Desi uneori sunt prea copila, si am incredere in oameni mai mult decat ar trebui. In fine, asta e alta poveste..

Ma amuza, isteria, agitatia de sarbatori. Toata lumea incearca sa fie chipurile mai buna, mai darnica, te ineaca in mesaje, mass-uri pe yahoo messenger, chit ca in restul anului te-njura si te barfesc.

Si ca sa fie totul perfect, m-am ales si cu mega vanataie pe picior, dupa ce am iesit de la patinoar. Oricum ziua de ieri a fost draguta, am ras, am dat palme, pumni!

Cred ca o sa inchei scurtul meu moment de aberatie!

P.S. Ma doare capu’, dar as bea un vin fiert!

Falsuri

Oamenii falsi, ii stii, o sa-i intalnesti mereu, nu ai cum sa eviti asta. Ce te faci insa cand realizezi ca exista si printre ai tai prieteni, adevarati cica? Pai e simplu. Iti dai seama intr-un moment in care nu te astepti, simti cum iti fuge pamantul de sub picioare afland lucruri la care ramai fara cuvinte, pentru ca, si normal iti era prieten adevarat si te doare. Sau ma rog, asta credeai tu. E momentul in care faci un bilant, al intamplarilor din ultima vreme, iti faci mustrari de constiinta, crezand ca tu ai gresit, si realizezi in sfarsit, cam cine iti e prieten din toti pe care ii cunosti. Si ii cam numeri pe degetele de la o mana. Trist? As zice ca da. Insa am ajuns la concluzia ca decat multi si falsi, mai bine putini si adevarati. Cum zicea cineva, unii au in codul genetic ipocrizia...

*I found the truth behind your lies
You're just a fake friend in disguise

I wasted all my time with you
Thinking that our friendship was true

Accusing me of doing wrong 
And you're the one who messed it all up.*

Powerless...

Ati simtit vreodata ca orice ati face nimic nu iese bine? Ca nu mai poti, iti vine sa strigi STOOP!! strigi dupa ajutor si nimeni nu te aude?

Ei bine, eu asta simt si e al naibii de groaznic.

Adesea ma prefac ca nu-mi pasa de multe lucruri. N-am putut niciodata suporta ideea de a pierde ceva sau de a fi pe locul doi, si poate ca n-a fost intotdeauna bine.

De mult timp am zis ca orice ar fi pot sa trec peste, merg inainte cu fruntea sus si infrunt orice obstacol al vietii.

Tot ce stiu e ca pentru vindecarea unor rani fie ele fizice sau de suflet, e nevoie de pansamente si de timp. S-a intamplat ca de fiecare data, exact cum ma asteptam. N-am sa va zic toata povestea pentru ca oricum nu ar avea rost, si oricum nu se poate exprima in cuvinte ceea ce simt. Momentan incerc din rasputeri sa ma mentin pe linia de plutire si sa fiu din nou eu, ceea care nu se lasa invinsa.

Everything will be ok in the end. If it's not okay it's not the end!

Can I have your number?

Decalog

Prima porunca: Sa aştepti oricat.
A doua poruncă: Sa astepti orice.
A treia porunca: Sa nu-ti amintesti, in schimb, orice. Nu sunt bune decat amintirile care te ajuta sa traiesti în prezent.
A patra porunca: Sa nu numeri zilele.
A cincea porunca: Sa nu uiti ca orice asteptare e provizorie, chiar daca dureaza toata viata.
A sasea porunca: Repeta ca nu exista pustiu. Exista doar incapacitatea noastra de a umple golul în care traim.
A aaptea porunca: Nu pune in aceeaai oala si rugaciunea si pe Dumnezeu. Rugaciunea este uneori o forma de a spera a celui ce nu indrazneste sa spere singur.
A opta porunca: Daca gandul asta te ajuta, nu evita sa recunosti ca speri neavand altceva mai bun de facut sau chiar pentru a te feri de urmarile faptului ca nu faci nimic.
A noua porunca: Binecuvanteaza ocazia de a-ti apartine în intregime. Singuratatea e o tarfa care nu te invinuieste ca esti egoist.
A zecea porunca: Aminteste-ti ca paradisul a fost, aproape sigur, intr-o grota.

de Octavian Paler

Nu am chef...

Nu am chef... De ceva timp nu mai am chef. Nu mai am chef ironii, de filozofii aiurea, de gandurile unora, de sfaturile altora, uneori nici pe mine nu ma mai support. Pur si simplu nu am chef de nimic.

Simt ca nu ma mai pot misca. Gandurile mi se invart in cap si ma invadeaza ca un roi de albine, carora simt ca nu le mai fac fata.

Vreau sa raman doar eu.. singura, goala si ghemuita intr-un colt intunecat al camerei mele. Doar enigmatica luna sa-mi lumineze slab incaperea, pentru ca simt ca ma intelege. Stiu poate suna aiurea, dar nu-mi pasa. Ador noptile cu luna plina, mi se pare fascinante. <3>

Privesc in jurul meu. Bucatele sfaramate ale zilei de ieri stau imprastiate in toata camera. Zile care au fost frumoase, sau poate ca asta era doar inchipuirea mea, eram eu cea care nu vroia sa observe si sa accepte realitatea. S-ar putea sa aberez, s-ar putea ca maine sa nu mai cred ce simt acum. Orice se poate.

Privesc in oglinda din camera si vad ceva care ma surprinde. E goala! Dar de ce? De ce sunt pustiita de orice sentiment? Iar in schimb regretele ma inconjoara, parca ma sufoca.

Totusi, unde este chipul acela vesel, zambitor?

Happy b-day!

This is for my special friend !

Au trecut 2 ani de cand ne stim, insa cel de-al doilea a fost mai important. Un an plin de rasete, lacrimi, bucurii, momente grele, clipe peste care credeam ca nu puteam trece. Insa, era mereu acolo, ma sprijinea in tot ce faceam, ma asculta si imi dadea sfaturi, stia ce gandesc chiar fara sa-i spun.
Acum a mai adaugat in boboc in buchetul vietii sale. Viata schimba omul, insa pentru mine a ramas aceeasi.

Happy birthday!! <3

P.S.: Chiar daca am mai gresit uneori fata de tine, si imi pare rau, stii ca te iubesc!