Daca..

Daca va fi sa crezi, crede in tine

Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare

Daca va fi sa inseli, inseala-ti asteptarile

Daca va fi sa risti, risca

Daca va fi sa plangi, plangi de fericire

Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale

Daca va fi sa furi, fura o sarutare

Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica

Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire

Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi..

Would you do it with me? Heal the scars and change the stars?

Dead and gone

Ea. El.

Odata…demult cand totul parea doar o joaca.

Da stiu, pare ceva absolut normal. Un sfarsit al unei povesti, ca al orcarei alta. Doar ca, pentru fiecare,propria poveste, are ceva ascuns, ceva ce o face cu adevarat speciala. Ceva a facut ca totul sa ramana in inima ta, sa ocupe un mic sertarel, iar de atunci face parte din tine, n-ai cum sa schimbi asta. E una dintre amintirile tale cele mai importante.

Amintire…avem nevoie oare de ele? Pai sigur, mai ales de amintirile placute, care-ti aduc un zambet pe chip, de fiecare data cand iti revin in minte. Chiar si amintirile mai putin placute sunt importante, pentru ca fiecare intamplare e o lectie, din care trebuia sa invatam ceva.

Odata cu amintirile, incep sa apara si intrebarile. De ce? Cum a fost posibil? si altele, care incep sa te macine. Ce-i cel mai ciudat, e ca dupa atata timp in care credeai timpul si-a facut datoria, ca a inchis sertarelul acela, ceva se intampla. Ceva te inteapa in inima, vrei sa scapi de durere si nu stii cum, si te tot intrebi de ce acum? De ce dupa atata timp? Care-i rostul?

Iti rezervi cateva clipe pentru tine, sa poti cauta un raspuns, si intr-un tarziu incepe sa se contureze unul.

Totul s-a intamplat cand el a pasit din nou in viata ta. E placut sa vorbesti cu un vechi prieten, cu care ai trecut prin multe si v-au legast si mai multe. Zambesti cand afli ca ii merge foarte bine, ca s-a schimbat, s-a maturizat, cand il vezi fericit ca a realizat ce-si dorea de mult timp.

Poate e adevarat ce se zice, tot raul spre bine.

Totusi, esti confuza, nu te mai recunosti, simti ca asta nu mai poate continua la nesfarsit, dar oare unde se va termina? Care-i urmatoarea treapta?

Va mai exista un nou inceput?

Romania = prostie?

Ok, deci am o dispozitie cam foarte proasta si asta din mai multe motive.
Punctul maxim a fost atins azi. Eram in parc, pe o banca cu o colega, vorbeam, chestii. Pana aici totul normal. La un moment dat, apar 3 specimene (pitzi-coca-manelaro-proaste) plus un "printisor haladit", care trecand pe langa noi, se gandesc ele (impropriu spus) sa se distreze legandu-se de oameni, adica de mine si colega mea. Lasand la o parte vocabularul de Obor si prostia crunta care zacea in cutia lor craniana, au vrut sa demonstreze tuturor forta lor. In condiitile in care specimenele erau 4 si noi doar 2 nu am avut cum sa ripostam si am tulit-o cat am putut de repede.
Intrebarea e asta e o tara in care sa vrei sa traiesti? Cum poti sa mai mergi pe strada fara frica ca ti se va da in cap sau vei fi agresat, din simplu motiv ca asta li se pare unora amuzant?

Hello people

As incepe cu un Merry Christmas!

Avand in vedere agitatia care e prin casa de ceva timp, (musafiri, cumparaturi, pregatiri), toata lumea vine si pleaca de parca e gara sau ceva de genul, am zis sa ma retrag frumusel in a mea camera, si sa mai postez ceva pe blog.

Ma mai enerveaza ca e si foarte frig, si zapada se topeste, iar ce rezulta e un oras plin de mocirla. Ah, cat urasc!

Ceva nou?
Pai luna asta am devenit majora, fapt care nu a schimbat mare lucru. Singura chestie bun e ca dau de carnet, insa daca e sa vorbim de maturizare…eh, asta nu stiu daca o sa se intample prea curand. Pur si simplu, refuz sa accept realitatea asta crunta, ignoranta si nesimtirea care ne inconjoara. Recunosc ca uneori sunt prea copila, si am incredere in oameni mai mult decat ar trebui. In fine, asta e alta poveste..

Ma amuza, isteria, agitatia de sarbatori. Toata lumea incearca sa fie chipurile mai buna, mai darnica, te ineaca in mesaje, mass-uri pe yahoo messenger, chit ca in restul anului te-njura si te barfesc.

Si ca sa fie totul perfect, m-am ales si cu mega vanataie pe picior, dupa ce am iesit de la patinoar. Oricum, asa cu totul a fost ok, am dat palme, pumni...

P.S. Ma doare capu’, dar as bea un vin fiert!