Pai chiar nu stiu cum as putea sa incep, si nici nu stiu de ce scriu randurile astea. Cert e ca de cateva zile tot incerc sa-mi asez gandurile, insa ceva ma retine, parca mi-e frica sa dau drumul cuvintelor, sa mazgalesc o foaie imaculata, cu ideile mele aberante.
Sau poate e doar teama ca cineva va rade de ce voi scrie? Probabil..
In fine..revenind. Probabil ca a observat toata lumea ca vara a cam poposit si pe la noi, si a adus odata cu ea o caldura istovitoare, care parca te sufoca si te face sa te simti ca intr-o camera fara geamuri,fara usa, fara o cale de iesire. Dar nu s-a schimbat doar vremea si natura, eu una am observat o schimbare si a oamenilor, parca sunt mai artagosi, mai rai cateodata, mai nesuferiti. Altii din potriva, in ciuda acestei calduri sunt mai veseli, pofta de viata la cote ridicate si chef de ras permanent. Sa fie oare vremea de vina?
Ieri, iesisem sa ma plimb cu o prietena in parc si priveam in jurul meu, tinerii, copiii, si chiar oamenii trecuti de a2a varsta. Toti pareau sa-si fi scos dintr-un cufar vechi si prafuit, ascuns in inima lor, un mic zambet. Atunci am realizat ca un dram de vointa inca mai are fiecare dintre noi si ca daca vrem putem sa fim fericiti, sau macar sa dam impresia, putem sa vedem frumusetea in cele mai neinsemnate lucruri, gesturi si intamplari din viata cotidiana.
Uneori stau si ma gandesc, ce este de fapt fericirea? Unii, ar defini-o ca pe un ideal indepartat, deasupra puterilor noastre de a o dobandi si ca, adevarata fericire nu ar fi posibila in timpul acestei vieti.
Dar pana la urma noi, oamenii, ce suntem de fapt? Niste actori pe o mare scena, care este viata, iar fericirea, cortina dupa care se ascund suferintele, lucrurile rele care ne intuneca sufletul si mintea.
Cu toate ca unii nu cred, poate pentru ca nu vor sa accepte, sau nu inteleg, viata e cruda, e sadica, iti da impresia ca poti sa ajungi unde iti doresti, dar te asteapta la colt, si cand nu te astepti te insfaca si nu te mai poti misca. Esti ca o prada in ghearele fiarei. Dar nu se opreste aici, dupa ce iti farama trupul, urmeaza sufletul, pe care ti-l devoreaza, la fel de incet.
Si, totusi, revin la intrebarea mea, ce-i fericirea? Daca tot am zis ca este un ideal, asta inseamna ca reteta este diferita pentru fiecare. Sunt persoane fericite de averea pe care au acumulat-o in timp, altele considera ca a fi fericit inseamna a avea prieteni, a fi sanatos, a fi apreciat si stimat, altele sunt fericite stiindu-se iubite de cineva sau numai stiind ca persoana iubita exista acolo undeva si respira acelasi aer. Exista oameni care isi “fabrica” un paradis numai al lor in care sa se simta fericiti. Dar ce s-ar intampla daca acest paradis ar exista undeva pe Pamant? Ar fi extraodinar,da, si a existat la inceputurile lumii. Si ce s-a intamplat?! L-am pierdut. De ce? Pentru ca omul nu este facut sa locuiasca in paradis. Cum pune piciorul acolo distruge. Trist..din pacate.
Insa, cu totii ne dorim sa fim fericiti si exista multe momente de fericire in viata unui om. Dar stai si te intrebi, de ce fiecare clipa de fericire, o platesti inzecit cu zile, luni, ani de durere?
Conceptiile despre fericire spun ca atunci cand visam sa obtinem ceva si facem chiar si imposibilul sa reusim suntem fericiti. Fericirea nu consta neaparat in faptul ca cineva a obtinut ce si-a propus, ci si ca a reusit prin fortele proprii.
Putem asocia iubirea cu fericirea? Da. Atata timp cat cel care iubeste nu confunda dragostea cu delirul devastator al posesiei, care, in ultima instanta aduce suferintele cele mai cumplite. Caci, impotriva opiniei comune atator oameni, nu dragostea te face sa suferi, ci instinctul de proprietate care este contrarul dragostei. Exista persoane care spun ca fericirea este o floare rara. Si asa este. Dar nu pentru ca ea ar fi unica in lume, ci pentru ca depinde de fiecare din noi cum stie s-o culeaga. Florile cele mai scumpe nu sunt acelea cumparate de la magazin, ci acelea pentru care trebuie sa te apleci ca sa le culegi.
In concluzie, as putea spune ca pentru mine cele mai importante lucruri in viata sunt familia, care stiu ca este alaturi de mine mereu, apoi sunt prietenii, care imi sunt si ei foarte dragi si mi-au demonstrat de multe ori ca da, sunt acolo neconditionat pentru mine si eu pentru ei voi fii mereu, mi-au dat o palma bine plasata si mi-au aratat cand gresesc, and i love you guys and even We will take different paths in life, no matter where we go, we take a little of each other everywhere.<3
Si nu uita, fericirea se invata, priveste lumea în fiecare zi ca si cum ai vedea-o pentru intaia oara.
M-ai impresionat, micuto. Good writing.
RăspundețiȘtergereKeep it up!