Nu am chef... De ceva timp nu mai am chef. Nu mai am chef ironii, de filozofii aiurea, de gandurile unora, de sfaturile altora, uneori nici pe mine nu ma mai support. Pur si simplu nu am chef de nimic.
Simt ca nu ma mai pot misca. Gandurile mi se invart in cap si ma invadeaza ca un roi de albine, carora simt ca nu le mai fac fata.
Vreau sa raman doar eu.. singura, goala si ghemuita intr-un colt intunecat al camerei mele. Doar enigmatica luna sa-mi lumineze slab incaperea, pentru ca simt ca ma intelege. Stiu poate suna aiurea, dar nu-mi pasa. Ador noptile cu luna plina, mi se pare fascinante. <3>
Privesc in jurul meu. Bucatele sfaramate ale zilei de ieri stau imprastiate in toata camera. Zile care au fost frumoase, sau poate ca asta era doar inchipuirea mea, eram eu cea care nu vroia sa observe si sa accepte realitatea. S-ar putea sa aberez, s-ar putea ca maine sa nu mai cred ce simt acum. Orice se poate.
Privesc in oglinda din camera si vad ceva care ma surprinde. E goala! Dar de ce? De ce sunt pustiita de orice sentiment? Iar in schimb regretele ma inconjoara, parca ma sufoca.
Totusi, unde este chipul acela vesel, zambitor?
