Would you do it with me? Heal the scars and change the stars?

Dead and gone

Ea. El.

Odata…demult cand totul parea doar o joaca.

Da stiu, pare ceva absolut normal. Un sfarsit al unei povesti, ca al orcarei alta. Doar ca, pentru fiecare,propria poveste, are ceva ascuns, ceva ce o face cu adevarat speciala. Ceva a facut ca totul sa ramana in inima ta, sa ocupe un mic sertarel, iar de atunci face parte din tine, n-ai cum sa schimbi asta. E una dintre amintirile tale cele mai importante.

Amintire…avem nevoie oare de ele? Pai sigur, mai ales de amintirile placute, care-ti aduc un zambet pe chip, de fiecare data cand iti revin in minte. Chiar si amintirile mai putin placute sunt importante, pentru ca fiecare intamplare e o lectie, din care trebuia sa invatam ceva.

Odata cu amintirile, incep sa apara si intrebarile. De ce? Cum a fost posibil? si altele, care incep sa te macine. Ce-i cel mai ciudat, e ca dupa atata timp in care credeai timpul si-a facut datoria, ca a inchis sertarelul acela, ceva se intampla. Ceva te inteapa in inima, vrei sa scapi de durere si nu stii cum, si te tot intrebi de ce acum? De ce dupa atata timp? Care-i rostul?

Iti rezervi cateva clipe pentru tine, sa poti cauta un raspuns, si intr-un tarziu incepe sa se contureze unul.

Totul s-a intamplat cand el a pasit din nou in viata ta. E placut sa vorbesti cu un vechi prieten, cu care ai trecut prin multe si v-au legast si mai multe. Zambesti cand afli ca ii merge foarte bine, ca s-a schimbat, s-a maturizat, cand il vezi fericit ca a realizat ce-si dorea de mult timp.

Poate e adevarat ce se zice, tot raul spre bine.

Totusi, esti confuza, nu te mai recunosti, simti ca asta nu mai poate continua la nesfarsit, dar oare unde se va termina? Care-i urmatoarea treapta?

Va mai exista un nou inceput?

Romania = prostie?

Ok, deci am o dispozitie cam foarte proasta si asta din mai multe motive.
Punctul maxim a fost atins azi. Eram in parc, pe o banca cu o colega, vorbeam, chestii. Pana aici totul normal. La un moment dat, apar 3 specimene (pitzi-coca-manelaro-proaste) plus un "printisor haladit", care trecand pe langa noi, se gandesc ele (impropriu spus) sa se distreze legandu-se de oameni, adica de mine si colega mea. Lasand la o parte vocabularul de Obor si prostia crunta care zacea in cutia lor craniana, au vrut sa demonstreze tuturor forta lor. In condiitile in care specimenele erau 4 si noi doar 2 nu am avut cum sa ripostam si am tulit-o cat am putut de repede.
Intrebarea e asta e o tara in care sa vrei sa traiesti? Cum poti sa mai mergi pe strada fara frica ca ti se va da in cap sau vei fi agresat, din simplu motiv ca asta li se pare unora amuzant?